vineri, 17 aprilie 2015

Fotografii cu o casă tradiţională din satul Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, propusă cu seriozitate Proiectului judeţean "Salvarea Satului Maramureşean"





Acest proiect generos, de cunoaştere a istoriei noastre locale, a Maramureşului, de cei  care trăim azi pe aceste meleaguri iubite de un Someş veşnic curgător, idee coordonată de - Prefectura Maramureş, Inspectoratul Şcolar MM şi Ordinul Arhitecţilor din România, filiala NV - referitor la  "Salvarea Satului Maramureşean", un proiect important după cum se spune în comunicatul dat de cele trei instituţii în care credem cu adevărat, i-au făcut pe soţii învăţători Ana şi Gelu Dragoş să găsească această casă deosebită prin istoria ei din satul lor!  Casa aceasta a dat oameni importanţi la nivel judeţean şi naţional! Sperăm să se realizeze visul celor care s-au implicat, este dorinţa noastră sinceră ca aceast aşezământ ( plus şura, coteţul, tot de pe vremuri ) să fie SALVATE întru cinstirea părinţilor, bunicilor şi strămoşilor noştri!
 Deocamdată barza ( cu puii ei scoşi de-a lungul timpului ...)  care ani de zile îşi făcea cuibul acolo, lângă casa cu şindrilă şi zâmbete de copii a lui badea Văsălica lui Ilie, iar ea şi generaţiile de picioroange se simţeau bine în apropierea Someşului, a Măriuşului din Bavna şi câteodată a... perelor zemoase ale familiei Cristian Vasile şi Anica, părinţi a nouă copii, n-a mai venit în acest an! Este pentru prima dată de când eu eram copil! Şi anul acesta am făcut 48 de ani! 
Păcatele modernismului şi amatorismului de care dăm dovadă câteodată, ca români, e devastator pentru aceste păsări migratoare şi pentru lipsa de profesionalism a celor care se ocupă cu stâlpii electrici supraaglomeraţi. 
Succes Proiectului "Salvarea Satului Maramureşean"! Primul care a făcut-o este profesorul Traian Rus prin "Muzeul Satului" din Oarţa de Sus!

Poesis, Daniel Mureşan

 NOI ŞI SUFLAREA DIN STELE

Trudind zilnic cu visul amânat,
marele-i de neînchipuit, de neatins,
prezent şi micul opus,
Soarele-i alături de recele absolut,
odihnitorul verde şi roşul închis.
Rânduri, rânduri pesimiştii, huliţii, meschinii,
Îndrazneţii, servitorii şi optimiştii tartori virili .
În faţă demonii asurzesc pe îngeri
cu minciuni în ale lor cântări,
iar mângâieri,
zidire de snoave de la şcolari la senili.
Noi ce-am primit suflarea din stele
cerem binele speţei,
primim raţii frugale, şi ezitări,
Doamne atâtea tragedii,
dovezi că obosim gratuit,
persiflări, drame, povestiri hilare,
exaltări în cheia nemuririi,
dorinţe, legende banale.

Declarație de presă

Traian Băsescu și Autostrăzile

         Păcat că Traian Băsescu a înțeles prea târziu că trebuie să avem autostrăzi în România. Consider că dânsul este ultima persoană care are dreptul moral să vorbească despre infrastructură în această țară pe care, în mod conștient și voit, a ținut-o în subdezvoltare prin nedezvoltarea infrastructurii la momentul potrivit. El este cel care a declarat, în 1998, că România nu are nevoie de autostrăzi și a continuat cu această politică impunând-o miniștrilor tutelați direct de către el și nominalizați de fostul PD la conducerea Ministerului Transporturilor. Traian Băsescu le-a impus acestor ocupanți ai fotoliului de Ministru al Transporturilor distrugerea tuturor proiectelor și, mai grav, a contractelor semnate pentru construcția de autostrăzi. (A se vedea blocarea și distrugerea proiectului autostrăzii Transilvania, care a fost foarte scump în condițiile în care miniștrii lui au semnat contracte mult mai scumpe la unul/doi ani de la semnarea contractului Bechtel, contracte pentru care azi sunt persoane condamnate ca urmare a corupției și a organizării de licitații trucate). 
Traian Băsescu și miniștrii transporturilor tutelați de el, nu doar că sunt ultimii care au dreptul să vorbească pe acest subiect dar cred că, în mod intenționat, în Noul Cod Penal, tot ei s-au protejat scoțând din lege condamnarea pentru sabotarea economiei naționale, sabotare de care ei se fac vinovați din punct de vedere al subdezvoltării infrastructurii de transport în România.

                                                       Senator

                                                Marius Sorin Bota

joi, 16 aprilie 2015

Juniori B - ASA Tg Mures s-a impus cu 8 – 1 in deplasarea de la Unirea Tarlungeni

Intr-un meci contand pentru etapa a XXVII -a a Campionatului National Juniori B din cadrul Seriei VV ros – albastrii pregatiti de Adrian Pop s-au impus cu scorul de 8 – 1 in deplasarea de la Tarlungeni, echipa pe care in turul campionatului au invins-o cu un scor asemanator, 8 – 0.
Inainte de acest meci ASA Targu Mures ocupa locul 5 in campionat, adunand 14 victorii din 26 de meciuri disputate, 4 egaluri si 8 infrangeri, din care una la masa verde, acumuland 46 de puncte si avand un golaveraj bun, 60 marcate si 38 primite.
Astfel, elevii lui Adrian Pop aduna a XV – a victorie, face 49 de puncte si un golaveraj de 68 – 39.
In etapa urmatoare ASA va juca acasa cu cei de la Liceul din Reghin, echipa care pana in etapa XXXVI-a acumulase 9 victorii, 4 egaluri si 13 infrangeri, avand 38 de goluri marcate si 54 primite, 31 de muncte, ocupand locul 10 in clasament.
Antrenorul Adrian Pop a inceput in urmatoarea formula: ROSIIANU – TORNYAI, BALDEAN, POP, URSU, ONUL, HABA, BORDAS, SUT, UNGUREAN si TRAISTAR.
Au mai jucat MAROSCHER, FILIP, HAMED, GERGELY si SUCIU. Reserve nefolosite au fost  NEGRUSA, RĂUTA si BIROU.
Au marcat in acest meci, cate un gol fiecare BORDAS, TRAISTAR, HABA, UNGUREAN, SUT, ONUL, HAMED si URSU.
     
                                                                                          I.R. ROSIIANU


Gluma serii - Bacsi Janos

Local din Târgu Mureş:
- Janos bacsi, dă un "deţ"...
După ce bău cu drag şi sete Janos zise:
- Deţi bacsi, dă un Janos!!!

La "GALA BALURILOR" din 24 aprilie din Baia Mare invitaţi speciali sunt...BUG MAFIA !!!


Formidabila solidaritate a mediocrităţilor

 Pe crucea amicului meu Adrian Păunescu stă scris ceva simplu: „El a iubit valorile”. Nu banii. Nu funcţiile. Ci valorile. Nimic despre eternitate, genialitate şi alte cuvinte mari. Dar alăturarea acestor cuvinte – iubire şi valoare – poate fi un motor cu reacţie pentru progresul unei societăţi. În definitiv, ce te costă să fii cinstit şi să recunoşti calităţile altuia? De-a lungul carierei mele literare, am întîlnit tot felul de oameni. De pildă, Eugen Barbu obişnuia să-mi spună: „În generaţia mea, au fost 3 romancieri importanţi: Petru Dumitriu, Marin Preda, Eugen Barbu. Cel mai mare dintre noi era Petru Dumitriu”. Deşi exista o ură neîmpăcată între el şi Marin Preda, Eugen Barbu recunoştea valoarea acestuia, spunîndu-mi, la un pahar de vin alb, cu sifon şi ghiaţă, că „Moromeţii”, vol. I, e o capodoperă. Dinspre partea cealaltă, însă, nici o replică în oglindă: Monşerul îl ura profund pe Patron, nu-i recunoştea nici un merit. Că Eugen Barbu a fost un scriitor mult mai complex decît Marin Preda o dovedesc mai multe realităţi: 1) A abordat mai multe genuri româneşti, de o varietate impresionantă; 2) A scris cca. 20 de scenarii de film, creaţiile sale fiind vizionate, şi azi, cu multă plăcere; 3) A fost un puternic ferment cultural, toată generaţia de poeţi de la mijlocul anilor ’60 trecînd prin mîna lui, la Cenaclul „Nicolae Labiş”, creaţiile acestora fiind valorificate în Colecţia Luceafărul: Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Gh. Istrate, Marius Robescu (volumul acestuia avînd un titlu splendid, „Ninge la izvoare”) ş.a.m.d.; 4) A condus nu mai puţin de 3 publicaţii importante, care au promovat valoarea: „Luceafărul”, „Săptămîna”, „România Mare”.
Dar, nu despre cei doi scriitori importanţi vreau să vorbesc, mai ales acum, în Săptămîna Luminată. Ci despre oameni de valoare şi oameni mediocri. M-am intersectat, pe drumurile vieţii, cu ambele tipologii. Şi n-am preţuit valoarea influenţat de premiile literare sau reclamele zgomotoase care îi însoţesc. Foarte tînăr fiind, eu ştiam – mai degrabă, simţeam – că oameni ca Victor Eftimiu, Zaharia Stancu, Gh. Eminescu, Augustin Z.N. Pop, Anton Dumitriu, Ion Clopoţel, David Prodan, Cella Delavrancea, Aura Buzescu şi alţii, care mi-au marcat, într-un fel sau altul, destinul, erau valoroşi. Am cunoscut şi alţii, care aveau o prezenţă sufocantă, fiind înălţaţi la cer de o critică docilă şi interesantă, dar, după cîteva decenii, din creaţia lor n-a mai rămas nimic: Eugen Jebeleanu, Laurenţiu Fulga, Violeta Zamfirescu ş.a. Am mai scris-o şi mă văd nevoit s-o repet: pe vremea lui Eminescu, cel mai mare poet era considerat un oarecare Nicoleanu (?!).
Mutatis mutandis. Păstrînd proporţiile, în politică e cam la fel. Unde sînt foarte zgomotoşii „politicieni” din anii ’90?
Mă refer la Emil Constantinescu, Valeriu Stoica, Răzvan Dobrescu, Ticu Dumitrescu, Zoe Petre, Nicolae Manolescu, Emil Negriţoiu, Victor Babiuc, C. Dudu Ionescu, Ioan Avram Mureşan, Decebal Traian Remeş, Gavril Dejeu şi la atîţia alţii, cu „cheia” de gît? Nu mai sînt. Unii putrezesc în pămînt, alţii putrezesc în uitare, după o haltă la puşcărie. Trecerea lor prin politică n-a lăsat nici o urmă. Asta, în cel mai fericit caz – în alte situaţii, au rămas urme de sînge, şi mă refer la descreieraţi ca Emil Constantinescu, Gavril Dejeu, C. Dudu Ionescu, care au bătut la mineri ca la fasole, ba chiar, pe unii, i-au şi ucis. A trecut Secolul XX, dar nici în secolul nou venit nu s-a schimbat nimic. Cîţiva naufragiaţi de pe Corabia Nebunilor (Regimul CDR) încearcă să supravieţuiască, sub o nouă haină: Victor Ciorbea (Avocat al Poporului, asta e culmea cinismului!), Petre Roman şi C. Dudu Ionescu (metamorfozaţi în liberali), Alina Mungiu-Pippidi (purcica moralistă), Varujan Vosganian şi alţi cîţiva. Ei se bazează pe memoria scurtă a românilor. Şi eu sînt rom?ân – într-o măsură mai mare decît evreul Petre Roman sau armeanul Varujan Vosganian – dar am o memorie bună. Unii ar zice că foarte bună. Aşa că ţin minte. E fiul criminalului bolşevic Walter Roman liberal aşa cum sînt eu marele rabin al Israelului. În zilele noastre, locurile eliberate de mediocrităţile apuse au fost ocupate de alte mediocrităţi. Mă uit la această Alina Gorghiu: degeaba îşi pune mărgele roşii la gît, ca un curcan, şi tot degeaba stă cu „bicicleta” pe nas non-stop: nu are nici un haz, e ciolănoasă şi respingătoare. A ajuns ciumăfaia asta şefa Partidului Naţional Liberal?! Doamne, apără şi fereşte! Care este explicaţia transformării PNL-ului în lada de gunoi a politicii româneşti? Toţi impostorii şi carieriştii care vor să-şi prelungească starea de bine pe care le-au dat-o anumite funcţii s-au refugiat în PNL, găsindu-şi justificări, cum că au avut o mătuşă care i-a făcut pantofii lui Ionel I.C. Brătianu. Mă refer la boxerul smucit Cornel Bichineţ la vameşul veşnic beat Vasile Blaga, la zarzavagiul Adriean Videanu şi, mai ales, la Slănină Vodă, căruia un dentist distrat i-a uitat un cleşte în gură, de-aia nu se înţelege nimic din ce vorbeşte. Neîndoielnic, acest PNL e cea mai mare ruşine a politicii româneşti. Partidul cu pricina n-are nici o legătură cu glorioasa tradiţie a Brătienilor. Tradiţie pe care eu am omagiat-o în repetate rînduri, chiar pe vremea cenzurii, pe cînd dinspre frapiera în care dormea Buldogul beat nu se auzea nici un sforăit liberal. Mediocritatea tuturor acestor personaje – în special a acelora care provin din haita PDL, pripăşită, la grămadă, în PNL – nici nu mai trebuie demonstrată. Aţi văzut cum vorbesc? Ce sărăcie de idei au? Ăştia cică reformează Statul Român şi înnoiesc clasa politică? Îmi vine să-mi bag două degete pe gît şi să vomit.
Din păcate, cu ajutorul mediocrităţilor de la SRI, toate aceste non-valori au pus stăpînire pe ţară. Şi-au schimbat, din mers, şi drapelul, şi stăpînul. Nenorocul lor e că noul staroste de hoţi e mai mult decît mediocru: e scandalos de prost. Nu ştie să facă nimic. Decît să petreacă şi să joace poker. Cineva mi-a dat un SMS zilele trecute, scriind că acest monument de nesimţire seamănă cu personajul din cartea scriitorului austriac Robert Musil, „Omul fără însuşiri”. Nu ştiam de existenţa acestei lucrări (spre deosebire de minoritarul agresiv Sever Voinescu-Cotoi, care pretinde, în „Evenimentul zilei”, că e tobă de carte, ce mai, cotoiul renascentist!). Da, Klaus Iohannis nu are calităţi, sau însuşiri. Fără să vreau, gîndul îmi zboară la un alt profesor de fizică, Albert Einstein. În mai 1948, acestuia i s-a propus să fie preşedintele noului stat creat, Israel. Numai că el a refuzat. Ce-i trebuia să se lege la cap fără să-l doară? Era laureat al Premiului Nobel, avea o celebritate şi autoritate morală excepţională etc. După aproape 70 de ani, un alt profesor de fizică a acceptat, fără crîcnire, ce i-a propus, pe şest, banda de hoţi din fruntea SRI, dirijată de odrasla unui tractorist din Arad, Florian Coldea: deşi nimic nu-l recomanda ca preşedinte de ţară, nulitatea absolută (şi surdo-mută) Klaus Iohannis a ajuns pe tronul lui Mihai Viteazul. E o ruşine istorică. E o palmă îngrozitoare pe obrazul Poporului Român. Ţara adevărată – cea profundă, reală – nici acum nu-şi revine din şoc. Cine îl ţine pe acest mamut împăiat, la fereastră, încercînd să întreţină iluzia că el lucrează? Cîrdăşia mediocrităţilor, care, din nefericire, este la Putere în ţara asta de 25 de ani. Dar, sfîrşitul acestor „colonii de păduchi” e mai aproape decît se poate bănui.

                                       CORNELIU VADIM TUDOR
                                             15 aprilie 2015, Bran